Festivalul Tineretii

CARMEN ŞI PETRU STOIANOV,
PERSONALITĂŢI DE PRIM RANG ALE MUZICII ROMÂNEŞTI

Reporter: Marin Voican-Ghioroiu

-   Distins domn, prof. uni.d. Petru Stoianov, fie-mi îngăduit să vă întreb, pentru a scrie în ziarul Festivalului TINEREŢII  cum vede domnia-voastră, pentru viitor, promovarea muzicii uşoare, populare, rock şi susţinerea tinerelor talente care au trecut un examen de competenţă profesională în faţa unei comisii de specialitate, al cărei preşedinte sunteţi?

Ca  Decan al Facultăţii de Muzică din cadrul Universităţii Spiru Haret – Bucureşti, îndrumător al viitorilor dascăli care vor deveni înlocuitorii de mâine, detaliaţi câteva din proiectele  de viitor pe care le susţineţi.

Prof. uni.d. Petru Stoianov

-   In toate tipurile de culturi ale timpului nostru, ca de altfel, dintotdeauna, tinerii au avut o adevărată pasiune pentru muzică, în toate formele ei valabile din punct de vedere estetic. Asta a presupus, aşa cum bine aţi apreciat, acea selecţie valorică pe care o operează timpul sau un juriu de specialitate. Este adevărat, în faţa acestui juriu stă o reală problemă, deoarece trebuie discernut talentul autentic, dar trebuie şi privit în perspectivă, adică trebuie depistată personalitatea artistică ce va fi capabilă să se dezvolte pe viitor. Cu alte cuvinte, un juriu prospectează ofertele şi selectează în funcţie de acestea.

Este şi motivul pentru care susţin din toată inima şi cu toată convingerea concursurile şi festivalurile de interpretare şi creaţie serioase, de tipul Festivalului Tinereţii de la Costineşti, pentru că ele cheamă tinerii, îi invită să se exprime, să se adreseze celor de-o vârstă cu ei, ca şi celor care au, eventual, aceleaşi preocupări şi în acest fel festivalul poate deveni un real work-shop. Viitorii profesori de muzică au şi ei, nu de puţine ori, preocupări pe această direcţie. Soliditatea culturii muzicale care începe să se clădească în anii facultăţii îi va ajuta pe viitor.


Marin Voican-Ghioroiu


-   Privind printre miile de file care descriu activitatea dvs. de profesor, compozitor şi mentor a nenumăraţi studenţi de la Facultatea de Muzică a Universităţii de Vest din Timişoara (1994-2004), îndeplinind funcţia de prodecan, cât şi a celor de la Universitatea Spiru Haret, ca o curiozitate: cum au fost implementate temele de studiu, „Creatorul de muzică şi probleme specifice domeniului respectiv” –  „Tradiţional si modern în educatia muzicală – prioritati atitudinale în educatia muzicala actuală”  – „Arta interpretarii muzicale si diversele ei relaţii – text muzical - text poetic” – „Melosul românesc şii stilizările sale”, rezultatele obţinute?


Prof. uni.d. Petru Stoianov


-  Ca o confesiune: atunci când m-am îndreptat spre muzică, am făcut-o pe o dublă direcţie, cea de compozitor şi cea de profesor. Am dat prioritate amândurora, fără a o favoriza pe vreuna dintre ele. Mai bine spus, le-am împletit cu abilitatea pe care mi-am dorit să o am pentru a face acest lucru. Am urmat în acest fel exemplul marilor mei maeştri, în special cel al mentorului meu, compozitorul Anatol Vieru.

În dialogul meu cu studenţii, nu am făcut distincţie între temele de cercetare pe diferite paliere, ci mi-am impregnat întotdeauna atitudinea cu acea notă de seriozitate ce se cere cercetătorului avizat. Am pus un accent deosebit pe devenirea profesională a viitorilor formatori de orizont estetic, le-am oferit căi prin care pot ajunge cu uşurinţă la sufletul şi inima tinerilor pe care îi vor forma în acest sens. Totodată, le-am imprimat dragostea pentru valorile  tradiţiei, ale folclorului nostru şi i-am îndemnat să le regăsească traseul în lucrările muzicale compuse pe teme ce respiră din plin solul nostru folcloric. Exemplul maeştrilor mi-a stat, viu, în faţă şi i-am determinat pe studenţi să îşi caute singuri modele în personalităţile cu care vin în contact; doar aşa se poate mereu reînnoda lanţul tradiţiei, atât de necesar pentru a duce mai departe, în viitor, repere ale solidităţii şi coerenţei gândirii muzicale româneşti.


Marin Voican-Ghioroiu


-   Ca o confesiune de credinţă faţă de minunatul dvs. profesor de compoziţie Anatol Vieru  i-aţi dedicat lucrarea  „POEM LUMINII” (2000), baladă pentru un instrument solist (clarinet), cine  a fost interpretul primei audiţii şi unde a avut loc acest eveniment? M-ar interesa şi dragostea pe care aţi manifestat-o în unele lucrări de mare sensibilitate inspirate din poetul naţional Mihai Eminescu « LACUL » şi nu mai puţin reuşitele recitaluri pe muzică, având ca bază poezia minunată a regretatului poet-filosof Nichita Stănescu.


Prof. uni.d. Petru Stoianov


-   Se cere făcută aici o precizare: am scris HaOr, „POEM LUMINII” dedicat maestrului meu, ca o triplă viziune, respectiv - „trei ipostaze de culoare”  în plan timbral: pentru dublu cvartet de saxofoane – în primă audiţie absolută cu Stockholm Saxofon Quartet şi Quartetul din Riga într-un festival de muzică contemporană la Riga, pentru orchestră de suflători – cu primă audiţie absolută în Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi de la Bucureşti cu Orchestra de suflători a Filarmonicii „George Enescu” dirijată de Aurelian Octav Popa şi pentru orchestră de coarde – în primă audiţie la Timişoara, cu Orchestra Filarmonicii „Banatul” sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.

Balada pentru un instrument solist (clarinet) la care faceţi referire, poartă un alt titlu. Ea este „Pe un cadran solar” şi are ca pretext poetic o poezie semnată de Nichita Stănescu. De altfel, lirica nichitiană a însemnat mereu o chemare pentru mine: aş spune, poate, mai bine, o irezistibilă chemare. Am compus mult atât pe text cât şi pe pretext poetic semnat Nichita Stănescu: piese orchestrale, de cameră, corale, vocale.....Îl consider poet emblematic pentru sensibilitatea românească şi îl alătur lui Mihai Eminescu din acest punct de vedere. E drept, lirica eminesciană m-a ghidat doar în lied. Mai fac o precizare, pentru a „acorda” nuanţa poeticii sale cu sensibilitatea contemporană, mi-am renuanţat modul de a compune în relaţie cu acest tip de text; pentru aceasta am trecut bariera neoclasică şi neoromantică, dar consider că era o experienţă necesară.....


Marin Voican-Ghioroiu

-    Atâtea stele sunt pe cer şi luminează calea noastră, pe-a dumneavoastră ce stea cu noroc a scăldat-o cu lumină binefăcătoare? Unde pot să găsesc începutul acestui drum presărat cu muncă, studiu, talent primit de la bunul Dumnezeu şi, nu în ultimul rând, acea fantastică înrâurire pe care ne-o dă ţinutul natal şi glasul dulce al mamei şi dojana tatălui.


Prof. uni.d. Petru Stoianov


-   M-am născut în Vinga, o comună bogată, la graniţa dintre Ardeal şi Banat. Bogăţia culturală a acestui ţinut din Câmpia de Vest a României şi-a pus amprenta şi asupra dezvoltării mele viitoare, prin dialogul interetnic şi intercultural care este un dat specific. Aceasta a fost steaua mea călăuzitoare. Studiile liceale din Timişoara şi Arad, la care s-au adăugat cele superioare la Iaşi şi Bucureşti ca şi doctoratul clujean au fost şi ele determinante.


Marin Voican-Ghioroiu


-   Ce premii naţionale şi internaţionale au încununat activitatea excelenţei voastre, stimat compozitor prof. univ. dr. Petru Stoianov?


Prof. uni.d. Petru Stoianov


-   Am debutat cu un premiu internaţional la Concursul Internaţional de Compoziţie de la Ancona, în Italia, ceea ce a constituit un impuls definitoriu pentru a-mi derula viitoarea activitate componistică. Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor acordat recent pentru o lucrare corală amplă, poemul coral pentru cor mixt şi solişti “Slavă Ţie, Doamne” este o distincţie de maximă importanţă în palmaresul oricărui compozitor.


Marin Voican-Ghioroiu

-  Sunt sigur că în formidabila dvs. careieră de profesor, compozitor, participant la concursuri de interpretare şi creaţie, în primul rând ca om de aleasă omenieca, apoi ca ascultător a vocilor de începători în arta interpretativă muzicală, ce v-a impresionat mai mult, cum aţi văzut şi intuit filonul valoric al viitorului artist, iar aprecierea făcută prin note..., a fost întoatdeauna cea pe care v-a dictat-o conştiinţa?



Prof. uni.d. Petru Stoianov

-   Desigur. Nu poate fi vorba despre nicio umbră de nesiguranţă.


Marin Voican-Ghioroiu


-   Sunteţi o personalitate cu prestigiu recunoscut de colegi şi de cei care au venit cu domnia-voastră în contact şi nu aţi făcut niciodată rabat calităţii interpretative ale celor ce-şi aşteaptă verdictul al finalul competiţiei, în acest context vreau să arăt opinia dvs. faţă de Festivalul Tinereţii 2009, de Preşedintele VIOREL STOICA şi nu în ultimul rând despre eforturile acestei manifestări dacă-şi ating scopul propus.


Prof. uni.d. Petru Stoianov


-   Am mai participat în juriu la Festivalul Tinereţii şi pot spune, cu mâna pe inimă, că atât preşedintele Festivalului, cât şi colegii de juriu fac o echipă de profesionişti remarcabili; pregătirile şi preselecţiile au fost de maximă seriozitate, s-au făcut tururi de orizont ce au sondat “piaţa”, oferta ce ni s-a făcutr, şi avem convingerea că de la an la an manifestarea creşte pe măsura eforturilor organizatorilor. Îl numesc aici pe domnul Viorel Stoica, o “conştiinţă trează şi o inimă cu multe carate” – ca şi pe toţi ceilalţi pe care a ştiut să şi-i aducă aproape.


Marin Voican-Ghioroiu


-  Cum nu e bine să plec fără a aduna în bloc-notesul meu şi câteva date destul de importante, o rog şi pe distinsa doamnă prof. univ. dr. Carmen Stoianov, muzicolog recunoscut de forurile academice, director al redacţiei muzicale „Romania de Mâine” – şeful catedrei de Muzică din cadrul Universităţii SPIRU HARET, să ne mărturiseacă câteva din tainele făuritorului de viitori dascăli de muzică. Cum vedeţi în noua structură organizatorică a învăţămîntului muzicalde astăzi participarea profesorilor la descoperirea, îndrumarea, sprijinirea copiilor dotaţi cu însuşiri muzicale, şi cine ar trebui să sprijine ascensiunea lor pe scenele din ţară şi străinătate, să arătăm Europei ce minunaţi copii avem.


Prof. uni.d. Petru Stoianov


-   Există mult adevăr în ceea ce spuneţi. Mă preocupă şi pe mine să găsesc cele mai nimerite metode pentru a descoperi în tineri pasiunea pentru muzică, pentru îndrumarea tinerilor şi a copiilor pe calea muzicii. După ce am fost timp de opt ani decan şi am acreditat Facultatea de Muzică a prestigioasei Universităţi SPIRU HARET, sunt, actualmente, prodecan; de asemenea, după ce un timp am fost director al Departamentului Muzical la TvRM, realizez în prezent două emisiuni săptămânale centrate pe performanţele interpretative şi didactice ale foştilor sau actualilor noştri studenţi şi masteranzi: haretiştii. Sper să conving în continuare prin exemplul personal care a fost mereu, cu valoare de ghid pentru mine.


Marin Voican-Ghioroiu

-   Stimată d-nă prof. univ.dr. Carmen Stoianov, ştiu că veţi participa la Festivalul Tinereţii de la Costineşti, de aceea doresc să ştiu,   ce vă face să acordaţi atâta atenţie acestei manifestări, cum o găsiţi în raport cu celelalte festivaluri (Cerbul de aur, Festivalul de Mzică  Uşoară Mama),  care primesc bani de la bugetul de stat, pe când noi trebuie să aducem bani, să organizăm totul şi să premiem pe cei care s-au evidenţiat la acest concurs-maraton de muzică şi dans?


Prof. univ. dr. Carmen Stoianov

-   Imi place termenul pe care l-aţi folosit: “maraton”. Îmi place din  două motive: pe de-o parte el consfinţeşte faptul că orice participant care a ajuns să urce pe scena festivalului, se află pe podiumul învingătorilor iar pe de alta, el reflectă grija neostenită a organizatorilor de a asigura maxim de eficienţă fiecăreia dintre acţiunile ce premerg sau însoţesc viaţa acestui festival, căci, să nu uităm, faţă de multe alte festivaluri acesta se defineşte ca o instituţie ce pulsează la altitudine vreme de un an, crescând şi redefinindu-se de la ediţie la ediţie.

Marin Voican-Ghioroiu

-  În speranţa unei colaborări rodnice cu organizatorii Festivalului TINEREŢII, vă aşteptăm cu dragă inimă la cele mai fierbinţi seri de muzică şi dans în cele 14 zile cât durează evenimentul. Numai bine şi să ne vedem la mare cu mult soare. Ca să le zic cititorilor ziarului Festivalului Tineretii din partea domniei-voastre?


Prof. univ. dr. Carmen Stoianov


-  Poate cel mai nimerit îndemn ar fi acela de a ne sta aproape la maratonul despre care aminteaţi. Un alt posibil îndemn ar fi acela de a-şi căuta locul între particpanţii viitoarelor ediţii; cu alte cuvinte: îi aşteptăm în serile de festival, în public sau….pe scenă…..Oricum, îi vom aplauda pentru alegerea făcută!



A consemnat scriitorul-compozitor

Mariu Voican-Ghioroiu.